Vedeam o umbră umbrind umbra mea
Și mă miram, căci umbra tot a mea era.
Umbra mă privea și ea și umbrea
Umbra ce sub a sa umbră se ascundea.

Simțeam o umbră cum se năștea-n lumină,
În lumina unei umbre pure, fără vină.
Iar umbra-ceea umbră putea să-i țină
Umbrei ce adormea-n umbra din lumină.

Atingeam o umbră ce în umbră plutea
Și mă întrebam de oare umbra putea
Să-mi umbrească și umbra mea -
Dar nu umbra umbrei mele, ci doar... umbra mea.