Din gand fervoare se nascu , amor loial
cu care diminetile isi deschideau ferestre
spre incantare... ,
timpul pierdut mugi a lumina
si-n parasirea lui de rost senina
ne tresari amintire
putin iubire , etern fericire
iar cand se terminara caile lui
ne trezeam din flori strabuni ,
de vis rapusi
si-n inganarea ce nu doare dintre clipe
ne rataceam tu farmec , eu aripe
de dus din patimi mai departe
si dincolo de vise
si dincolo de moarte
la sfant cuibar clipind de veacuri
bucurie !