Vreau să-mi azvârlu vorbele în valul
Ropotitor al râului spre stâncă.
S-alung consoana strâmtă ce mănâncă
Din liniștea ce-a supt statornic malul.

Fluviul iubirii-n matca lui adâncă
Nerăbdător își desfășoară șalul,
Ca să vestească-n neastâmpăr balul
Uitărilor ascunse-n cuget încă.

Un lac se-ntinde-n mine, fără unde.
Cascada urii-n sânge a tăcut.
Îl ia cu drag tăcerea și-l pătrunde

Cu trupu-i stins, de abur nevăzut,
Ca să-l întoarcă-n taina ce-l ascunde.
Și lacul clar în mări s-a prefăcut.


21 ianuarie 2005