Mă copleșește
o poftă nebună,
mai nebună
decât toți vulcanii
acestui pământ,
torențială că plânsul
unui zeu după
o noapte de beție
să orbesc ziua
cu degetele mele
frânte și
să plutesc că un făt
în uterul nopții,
să-mi pun capul
în poalele ei
și să adorm visând.
Mă copleșește
o poftă nebună
să-mi-ngrop
capul în nisip
ca un struț și
să plâng,
să plâng etern.