Din trup de ispita
se desprinde
neantul
purtat intr-un zbucium
etern si necontenit…
si caut
cu ardoare si patima
sa-mi izbavesc
neputinta de a tinti
marginea cerului
in care-mi zbat
aripile gandului…

cu varful unui nor
imi sterg fruntea,
cu sabia unui dor
imi frang inima,
in ploaie ma regasesc,
murmurand…

doar tu-mi esti ispita,
doar tu ma coplesesti
cu sentimente adanci
si profunde…

caut ceva,
cu care sa pot sparge
toate umbrele,
si sa-ti las
fantana din zambet
sa-mi adape
existenta…