îmi pun bluza care îți place atât de mult
fug să mă întâlnesc cu silvia în parc trebuie să-mi spună ceva
despre existența îndoielnică a ultimelor lucruri din viața ei
plânge şi începe să plouă o iau în brațe
părul ei ne mângâie frunțile îmi intră în ochi în gură
şi tot creşte prin mine o altă silvia
mult mai înaltă şi tăcută
cu bluza care îți place atât de mult
cealaltă rămâne ca de sticlă
nişte copii îi îndeasă
bețişoare uscate în inimă şi atunci
ea tresare puțin