conventii ciudate si-nrauriri de stele
se-amesteca de ieri in patul de cristal,
astept un uragan cu nume de fecioara,
ma daruiesc aiurea intr-un sonet banal.

plang irisi la fereastra deschisa de val,
singuratatea toata o poti cuprinde-afara,
cuvintele-s prea goale sa fie de final,
gandurile prea pline sa poti uita de ele.

ea nu mi-a spus nimic din ce-ar fi trebuit,
ea doar mi-a mangaiat visele rebele
si m-a facut sa simt ce nu am mai simtit
din vremea cand m-am coborat din stele
sa-i fiu strain, sa-i fiu iubit
si s-o acopar noaptea cu aripile mele.