spre dimineață Dumnezeu se vârî lângă mine
își trase un colț de cearceaf peste tălpi
apoi îmi ridică pleoapele cu două degete uimitor
de grele.
hai zise, nu te mai urî atât
mare mare păcat
credeam că te găsesc dormind cu gura deschisă dar nu
tu tot cu genunchii strânși sub bărbie.
zău dacă n-ar trebui să-ți placă pleoapele, buzele tale umflate de somn dimineața
ia uite ce sâni făcu El ca o precupeață care-și laudă marfa

venisem să-ți spun că toate sunt simple
mă plesni cu o palmă mare pe coapsă, acum tu te ridici
și umbli.
dădu sa plece
da' ce Doamne iartă-mă cari după tine
și-mi răsturnă din poșetă o groază de nimicuri.

tot lucruri începute și neterminate.
apoi își scărpină ceafa cum face cineva care
se chinuie să-și amintească
ah, da venisem
venisem să-ți spun că toate sunt simple.