Tu nu vei știi cum mi-am târât destinul,
Povară-n spate mi-a părut a fi!
Am vrut să-l las măcar puțin deoparte
Dar n-am dorit ca asta tu sa știi.

Când norii negrii s-au apropiat de mine,
Cu tot elanul ce-am avut eu i-am suflat.
Și vântul rece ce-mi bătu în spate
Să nu mă sufle, în jos m-am aplecat.

Și stelele pe cer păru că plâng...
Dar eu văzând cum cad, mi-am pus dorința
Să mă iubești mereu așa cum eu
Te-am adorat cu-ntreaga mea ființă.

Tu n-ai să știi genunchiul meu plecat,
Când dragoste in suflet n-ai simtit....
Spre cer cu multe lacrimi m-am rugat
Cine ca mine vreodată te-a iubit?