Astăzi, oglinda s-a spart
când am vrut să mă privesc în ea
dar eu, eu am adunat cioburile care s-au împrăștiat
fiindcă vroiam sa văd...
De nenumărate ori am pus cioburile
în altă ordine,
dar nu vedeam decât trecutul...
cred...
Am aflat lucruri pe care
nu le bănuiam,
mi-am văzut chipuri pe care
nu le știam.
Așa m-am regăsit,
așa m-am cunoscut...
Dar acum eu nu mai vreau
să adun cenușa zilelor
trecute.
Mai arde totuși...
Viitorul încă nu există
decât prin mintea vreunui
curios.