Pășeam voios odinioară
pe clipa unui început de viață,
dar am căzut în fața unui prag de seară
și-acum sunt mort și cuibărit în ceață.

Gâdilam copilărește talpa primăverii
încet,râzând să se trezească,
dar al meu suflet a-nghețat în pragul iernii
și nu e nimeni să mi-l încălzească.

Și-am râs,visând la zborurile-nalte
în ceasurile de liniște deplină...
acum tremurul nebun al vieții e departe
când moartea tainică de toate mă desparte.