am crescut prin buruieni, cu flori
frumoase
cu miros de zână, dar au invadat
ciulinii
și nu mai poți nici să te târăști
în genunchi
și-n coate

bietele făpturi nu mai cresc și nu mai împrăștie
parfumul lor fin deosebit de altădată…
păcat! grăjdarul a aruncat urină
din greșeală

a vrut să pună-ngrășământ…
și florile au apus încet, încet s-au întristat
și s-au uscat.

a rămas doar un câmp de ciulini
și câteva floricele -în bărăganul bogat
altădată -cu brusturi și rapiță

dacă nu e târziu –toamna bate la ușă-
mai sunt flori în grădina Domnului
care mai aduc sănătatea pământului
sfințit să plângă…

aridă zonă a rămas în care cu greu
mai supraviețuiesc
bietele flori
dar care s-au acomodat sau rabdă…