simt cum pomii-și împrăștie frunza
peste câmp, peste mine;
în seve ard de nerăbdare
rugăciunile pentru cer;
simt cum învie în noapte iarna,
cu ochii ei alungiți în mine.
simt că vara asta omoară copii,
copii și bătrâni deopotrivă,
că mă înghite în stele,
că sângerează prin petale
mii de eclipse de lună, de soare.
simt cum mi se strecoară prin degete
nemuriri desuete întru cuvinte;
neputința e culcuș pentru aripile
frânte de îngerii de-o primavară.
simt copiii mei imaginari
cum tastează numele lor
pe un site cu iubirea de mamă;
simt ochii mei grei,
închiși peste culori autumnale,
peste pomii rătăcind anotimpuri,
peste câmp,
peste mine.