târâind picioarele
mă scurg din hamac..
cu picioarele legate..cu gândurile pierdute..
marea e verde, mereu verde..
pasul de miriapod..lipit de spatele meu..
ah..m-am săturat să mănânce ăsta din mine..

o să caut altceva..

ma duc spre sticle..
goale și pline de scrum
unde am lăsat și cuvintele
în cutiile alea putrezite..
ah..fetițo unde m-ai lăsat
desculț și izolat
în insula asta de sticlă
unde plouă cu rouă și ninge
nu știai nu?
ninge..o dată pe zi
pe la șase..ninge cu lacrimi

ai luat tot
ai luat și blana de pe câine
ai luat sămânța din pământ
ai acoperit mușchii cu betoane
ai tăiat copacii să iți arzi tu..
nu stiu..ce drq ai ars..erai întreagă..doar..
..doar că n-aveai inima..
asta trebuie să fie
de aia..în cenușă..
înverzise un spin..