Ciudate sunt poeziile astea:

Întâi relevă poeta, sau poetul, o problemă mare,
ce de regulă își are
rădăcina în fundul sufletului, care,
de obiceiul prost, cam doare.

Pe urmă, o descrie pe problemă cât mai frumos,
cu cuvintele sale.
Dacă s-au terminat bateriile de la cuvintele personale,
Folosește de-ale altora, care mai pâlpâie pale.

La sfârșit, o concluzie foarte pătrunzătoare
și surprinzătoare
și hotărâtoare,
ca viața unei efemeride zburătoare,
ca parfumurile tulburătoare,
ca mărimea petelor din soare.