Mi-s grele literele și mai grea mi-e mâna ce le scrie,
Scot cuvinte din unghere-ascunse, din sicrie…

Mi-s grei și pașii ce mă poartă pe drumul de țară
Necălcat de nici o ființă, abandonat în seară;
Păsări de plumb se conturează pe cerul cenușiu.
O pasăre cu aripi de aer aș vrea să fiu,
Să plutesc ușor peste lumea transformată în plumb;
Visez să fiu pasare cum visa la Indii Columb…
Când deja m-apasă și aerul pe care-l respir,
Doar cuvintele-s pufoase și moi parc-ar fi cașmir…