De aici de jos
perspectiva e alta
iar relieful se schimbă singur.
Pereții albi,
ziduri marocane
în care se scufundă
retine obosite.

De aici se vede altceva.
unghiurile se dilată
- din obtuze devin stacojii -
firul de iarbă mă amețește
cu deplasarea lui oblic-verticală.
nimic nu e liniar.
chiar și colțurile drepte
au o curbură moleșitoare.
Doar uneori,
trebuie să mă feresc
de unele tălpi.

Și mă strecor discret
prin acest tablou ireal,
aproape invizibil,
- o spirală de fum.