Frate Ioane, sîngele tău cel aruncat
împroșcat, pe care moartea nu îl
mai știe demult. Nimeni. Măi frate,
de ce mă alungi de pe pămîntul tău,
de ce mă ucizi pe mine și pe frați,
de ce ne uiți când femeile noastre
te nasc și pe pămînt te așează.

Frate Ioane astăzi înțeleg ! Iubesc
pe Domnul, ascuns, cel care te știe
și te iubește, cel care te iartă și
te plătește cu nemurire. Aleargă măi
frate, nu departe de ochi unde și ei
îngerii aleargă, se așeaza cu aripile
pe spatele tău ! În genunchi frate...
Ioan te botează astăzi cu apa vie și
Domnul va veni mîine !

Să vii frate și mîine, vei pleca
împreună cu Iisus mai departe.
Frate Ioane nu pleca prea departe.
Uite-i cum vin sînt atît de aproape,
vor veni mîine capul să-ți ia
și la vii nu la morți să îl dea !