Hai toamnă, pune-mi gluga rea în cap,
Trimite-ți să mă spele toată apa
N-am încotro, iar iau în spate grapa
Mormintele-altor vise ca să sap.

Chiar tu ești vrășmășită, timpurie
Te joci suflându-mi să se stingă facla,
Lasă-mă cât să-nchei, în cuie, racla
Acestor doruri în devălmășie.

Trimite-ți corbii zodiei drept gir
Că voi dezinfecta, turnând în lavă
O ultimă iluzie bolnavă
Și tristă, ca un gard de cimitir.

Am sugrumat-o, poate nici n-am scuză
Și vorbăria-mi este vinovată,
De fapt, doream să văd, îndoliată
Cum îmi va sta, nebună și lehuză.

Pământul nu e rău, doar lumea plânge
După simplissimul noroc de-a fi
Un ban în mânuri calde de copii
Să-și bucure tăcerile din sânge.

Hai toamnă să-ngropăm a câta oară
Un dor care-a murit în mama lui
Și-apoi voi agăța mantaua-n cui
Până când iarna va urca pe scară.