Pentru a mă proteja
cineva o să aștearnă cearșafuri de ninsoare
peste întrebările la care nu voi ști să răspund,
apoi va șterge semnele de pe ziduri
și va sta de veghe în lanul de secară
ca să mi se pară lumea perfectă.

Eu voi cădea în puful rezultat în urma
destrămării unui destin suprarealist,
nu voi merge niciodată pe jos,
mă voi caza în hoteluri cu micul dejun inclus
și nu voi roși decât în strălucirea lunii.

Naiv, o să dezvălui celorlalți
secretul iluziei de a trăi;
dar nu mă vor crede,
dovadă vor sta rănile mele deschise
din timpul somnului
încă supurând a dezamăgire
și puroi.