Ciupești din mine
puțin câte puțin,
o șoaptă, un gând, o iluzie;
le aduni toate
într-un rucsac peticit.
eu nu mă împotrivesc.

visător te cuibărești
la mine în suflet,
și prinzi rădăcini,
puțin căte puțin.
posesiv

mă afunzi între
cei patru pereți ai inimii tale,
unde
îmi dai târcoale,
și eu mă vindec de mine
puțin căte puțin