Am plecat departe,
unde nu s-aude nici glas nici sforăit,
nici pas nici gândit,
doar vântul, vântul abia simțit.

Cucul alarmeaza întelepții,
distreazâ adepții
la Curțile Dorului,
strâmtoarea magică a poporului.

Între umbra codrilor tresare inspăimântător
un suflu color, al lacrimilor vale.
Nu mai sunt singur în dormitor,
stau singur pe șaua vântului călare.

Nu mă mai întorc, plec înspre nori,
la zori... nu mă mai opresc,
culcuș intre stâncile uitarii să găsesc,
am plecat, scăldat între nori.