"Toate se cer după cruce și înviere"
(Sf. Maxim Mărturisitorul)

Fără cruce, lumea ne atârnă de gât
ca o spânzurătoare, „da” și „nu” sunt
scrâșnetul foarfecii prin coala simțirii,
iar trupul, pușculița în care zdrăngăne
o stea hămesită. Îmbrățișarea-i doar rană,
cădere în golul dintre atomi, înveliș
sub care moartea nu poate să moară
și doi nu mai ajung să devină una.

Fără cruce, cuvintele orbesc și alergarea
e o continuă adăstare în prag, când nimeni
nu vine să-și lase sufletul în palmele tale.

Fără cruce, tot aurul se preface în praf
și vinul ni se oțetește pe buze,
iar extazul se sparge ca un balon înțepat.