Intai imi creste marea in ochi
si-n valurile albastre te vad
cazand lacrima peste inima mea
insetata prea mult de tine ,
fiordurile destinului ma abat
de la clipa si trec
mai departe spre zorii
in care am sa te ating
mai mult decat cu visul ,
cu patima , ce mi-o
canti in ploile lin curgand
si-n tremurul frunzelor cazand ,
voi bea atunci din paharul inimii tale
lumina picurandu-ma emotie
cu stropi de azur fierbinti
si n-am sa ma pierd caci n-ai sa ma minti...