am să opresc toamna aceasta în buzunarul meu plin cu pietre și creioane colorate
am să ți-o trimit la post-restant la iarnă când printre zăpezile călcate în picioare de alții
vei căuta urma pasului meu venind înspre tine
îți vei ridica atunci gulerul paltonului
înfrigurat vei trece pe străzile orașului
mai singur cu încă o femeie călătoare
când într-un târziu mirat de darul acesta al meu pentru tine
vei rămâne în mijlocul străzii privind în urmă speriat
doar zâmbetul meu te va călători iar spre departe
se va lumina atunci a septembrie
oamenii vor privi uluiți
se vor apropia vor încerca să înțeleagă
desigur se va face liniște
doar zâmbetul meu de argint
printre alămurile vremii de atunci
doar un contur șters
oarecum aducându-ți aminte de tine