Mă caută furtuna de nisip
în brațele tale pe-nserate,
răsucit în nealb ca o filă
aprinsă la un colț. Cu răsuflarea tăiată
îngropăm lumina în acele brazilor.

Câte-o umbră pe-aproape, uitată
între buze rumeguș, suspină
după mâna ce i-a desprins aripile.

Ne despletim în joacă urmele,
ne ascundem în scorburi,
până ce crengile se ridică spre cer,
iar ecoul se-ntoarce, lovind
ca o ciută rănită, apa.