in vitro 30


sfrijit neras cu mersul fără vlagă
s-a aciuit într-o dărâmătură
din fundul curții care trece-njură
că rânduiala nu-i prea este dragă
de câte ori pe-acoperiș e bură
sub zidul spart ar vrea să se retragă
și glezna lui osoasă și beteagă
s-o apere cu jalnică măsură
ce rost mai are pentru cine-adună
un pled și-un scaun fără de picior
avea o mamă poate și-o străbună
cu zâmbetul ce nu-i prea e ușor
îmi spune-ncet cu tihna lui imună
sunt liber vezi să beau să dorm să mor


20 iulie 2006