Urmează-mă cu pași surzi de balet
Am să te port în universul meu cu stele,
Cu gândurile-n formă de-alfabet,
O lume fără porți închise și zăbrele

Aici am învățat și eu să zbor,
Când m-am decis să uit de lumea voastră
În care florile zăceau în glastră,
Unde voi sunteți oi fără păstor.

Trântite uși mi-au fost în față, și păgâni
Cu râs satanic și ticăloșire
M-au alungat, când eu cerșeam iubire,
Căci nu am vrut să fiu în haita lor de câini.

Dar hohote de plâns mi-am stins în amuțire
Când dinspre cer o mână mi s-a-ntins…
Aici în taină rănile mi-am lins,
Când am scăpat de omeneasca-nvinuire.

Și i-am lăsat să moară-ncet, încet,
În lumea-n care se tot cred stăpâni... –
Când plângi, privește spre întinse mâini,
Urmează-mă cu pași surzi de balet