Trebuia , din pudoare,
sa-mi tac cuvintele
si-atunci le-am spart
ca pe nuci intre dinti-
o,gustul cuvintelor verzi
din nervura de nuca-
pina mi-am inghitit
dintii frinti,
unul cite unul.

Trebuia , cu discretie,
sa-mi apar iubirile
de carnivorele priviri
ale barbatilor pe care
nu i-am iubit
si-atunci mi-am convertit
gesturile in mine insami
pina statuile au inceput
sa fiarba de invidie.

Trebuia sa mai fie
o dragoste.

Iata , azi vin spre tine
in burta unui urs naucit,
am trecut de cofetaria din colt
si de treizeci de ani,
circul regulamentar
pe maxilarele-mi ranite
calcind prin iubire
ca prin niste gropi fara cheag,
agatata de fringhiile
gesturilor mele ratate.