întorc cu țepușa
tertipul acestor macrodocumente cu creatină
de pe-o parte pe alta pe cărbunii
sulfuroși
până ma decid
care mână poate fi absentă
care
poate arunca mâncare la păsări

pisica roade continuu sacii mușchilor
se scurg boabe de wiskas
o lăbuța se-ntinde după mâncare
alta se odihnește în poala bunicii
felină lovită de paralizie și rama ochelarilor

doar eu și bunica zăriți de sus
oasele trecute prin canini capătă locul lor
îi mestec bunicii tendoane
zgârciul îngroșat în dumicați

bunico
mâncarea ta e mai bună decât a pisicii
reflexele din ochi ridică în mine cuvinte
tabere adverse din impulsul silei se
dezvoltă gratuit
genetic avem aceeași mâncare în noi
aceleași mizerii circulă
cromozomial

doar pisica de rasă
se-ntinde devotată unui tors princiar
legând de desertul nostru
ghemul nevăzut
al tandrețurilor
bunica lasă capul pe spate
un fir de salivă i se scurge până pe obrazul meu
ca un gând de dragoste