O, ce hohot, nebun de râs, mă ia la goană
printre umbroase efemeride,
când iubirea, brusc, din ramă de icoană
clinchet cade-n porțelan de blide.

Măria Sa Pia-Atra răsare ca o lună,
luceferind menirii o aură ușoară;
în ochii-i scoși, îngerul cel singur pare că adună
o lacrimă de miere din foamea ta amară.
- Poftă bună!
- Noapte bună!