“Stârpim în lăncii frica; în cetate,
Se răspândește ca o pesta zvonul
Ca pasul tău încearcă Rubiconul
Și-ți freamătă cohortele în spate.

Te-ntorci acasă istovit din conul
De umbră al câmpiilor lui Marte
Și plănuiești cu mințile-ncurcate
Să-ți cuibărești, avid, în Roma tronul.

Nu răscoli în pricini fratricide;
Nu născoci din hotărâri divine
Sau sângele de zei ce-ți curge-n vine,

Prilej pentru-a amenința cu mii de
Soldați spre Roma; nu uita de mine-
Căci eu cu mâna mea te voi ucide!”