vioara aceasta nu are valuri pe margini
copilul prins în mâinile ei
urlă cu sunete reci

frunze de lumină
acoperă secvențele ființelor
înșirate pe străzi
eu
ghemuit sub o palmă întinsă
aștept
arcușurile ploii
să îmi cresteze urechea

din lichidul scurs
voi spăla fața copilului
și îi voi reda pe alocuri
chipul