Ziua de naștere a Stăpânului
Azilul de inspectori

Toți știau ce nu se spune…
Jucau cărți… Fumau tutunul…
Erau arși, ca un tăciune…
Nu spunea o vorbă, unul…

Erau timpul care vine…
Erau timpul care pleacă…
Nu era nici rău, nici bine…
Erau morți… sau vii… oleacă…

Când de piatră… sau țărână…
Când de fum… și când de chintă…
Aveau viețile în mână…
Și n-aveau, în viață… țintă…

Și îi văd și-acum la masă…
Și la masa lor…Stăpânul…
Așteptau să vină-o coasă
Și să cadă… precum fânul…

Știau tot, ce nu se spune…
Și-au trăit… și zile bune…
Și erau prea morți, să țină
Tinerețea pe lumină…

Și n-aveau…pe lumea goală…
Chintă Sfântă… nici Royală…
Doar sictir… pe câte-o boală…

Singuri, asfințind acasă,
Luați de-un Dumnezeu cu coasă...