Am sufletu împetrit ,nu simnt nimic,
Sunt mizilic in fața sentimentelor,
Ma dor cuvintele împietrite,
Și simnt ca mor, de ce nu pot sa simnt trairea lor?
De ce farmecul lor nu-l pot simnții?
Aduc un vers și îl omor cu rațiunea minții
Nu pot iubii? nu pot traii?

Am cheii, desfac dar in pragul ușii zid,
Sunt doar un nul, iar totul în jurul meu e vid,
Nu vad nimic și ochii tremurând închid,
Poate următoarea ușă am să pot să o deschid.

Speranța nu mai e nici ea, e doar furtuna,
Că este cald, sau frig, imi e tot una.
Olog de sentimente nu le pot atinge,
Și șchiop de un picior spre drumul lor mă frige.
Sunt chior și orb ,deci măcar să le aud,
Dar sunt și surd!