Răsare luna obosită,
În capul satului, pe deal,
Albind fâneața părăsită
De sunetele de caval.

În noaptea tristă -ici și colo-
Doar liliecii mai cutreier.
Din iarba reavănă, tremolo,
Mai risipește câte-un greier.

Haotic clipele măsoară
O cucuvea cobind anost.
Un câine bate către moară,
Smucindu-și lanțul fără rost.

Aleargă umbre peste brume
Prin dimineața ponosită,
Și, plictisită să le-ndrume,
Adoarme luna obosită.