Ele trăiesc în preajma noastră
ne urmăresc fără să fie văzute
abia dacă ne mângâie cu aripa
Uneori, ne mănâncă pâinea
Și ne beau apa, dar râd de noi,
de cizmele noastre înnoroiate și de
motoarele care mugesc : fără strigăt, tabla
le mușcă și face din ele o urmă însângerată pe asfalt
iar când se întâmplă nu este decât un accident...
dacă scriu "pasăre" nu o fac cu vreo pană...
Ci piciorușe fragile, îmi sar pe hârtie...