Hai, toamnă, adună-ți vânt și ploi
Din suflete, și pleacă odată!
Mi-au rămas umerii reci și goi,
Fruntea mi se-ncruntă-mburnițată

Cărarea prin gânduri mi-e rătăcită,
Noaptea mi s-a-mprietenit cu insomnia,
Îmi scrijulă versuri mâna chircită…
Hai, toamnă, mai bine ți-ai stinge făclia!