Dacă ai fi trestie, aș ruga vântul să-mi picteze pe retină unduirea trupului tău..
Dacă ai fi stea, aș lăsa timpul să-mi destăinuie calea harazită-ți dinainte de răsărit..
.. sau poate rouă de-ai fi, aș aștepta ca soarele să-ți strălucească-n priviri până când pământul ți-ar accepta dăruirea.

Pentru a mă hrăni cu zâmbetul tău, mi-aș pune palma în așteptarea mângâierii, fără ca teama de a greși culoarea ochilor tăi să-mi alunge dorințele...

Probabil că tu, tu ființă de ceață, ai accepta
de-abia atunci surâsul femeii din tine.

clipa din noapte