ploaia miroase a spumă de ras
briciul crestează orice mișcare
degetele care ies din baltă
trebuiesc curățate
apretate

când mă trezesc cu pielea franjuri
pe osul frunții de la atâtea perne
oglinda îmi închide ușa
e rândul ei să își spele dinții
cu gâtul prins de cuiul din perete
se lungește peste chiuvetă
și scuipă

realizez că palma mea nu se suprapune
îi scot cioburile din oase
și
asta o să doară
aduc pe umeri o scobitoare
curăț bine locul

dacă ar veni cineva să întrebe
care e dorința ta
acum
și cu degetul să intre în cadranul ceasului meu
oprindu-i limbile
i-aș răspunde
sincer
pentru că acea persoană chiar trebuie să afle