Sclipiri diamantine din raze de soare

Sclipiri diamantine din raze de soare,
Din picuri de rouă, pe-o frunză, pe-o floare,
Armonie deplină din a ciripitului orchestră,
Omul-e , e un dar, o miraculoasă splendoare terestră.

Aș dori ca din pădure, razele soarelui strălucitor,
Să se reverse spre silvicultori, acei oameni uimitori,
Ca fiecare să zâmbească, să fie voioși,
Plini de bucurie, satisfăcuți, frumoși.

Când soarele-și revarsă strălucirea pe pământ,
Silvicultorul de are de rostit vreun cuvânt
E plin de o doză de imaculată candoare,
Ceea ce testează a sufletului inestimabilă valoare.

Ca un porumbel lăsat liber să zboare
Se destăinuie a inimii dulce licoare.
Silvicultoru-le, nu încătușa iubirea ce-o vei dărui!
Ea se va revărsa asupră-ți... te va ului.