don Quijote

e ceva deznădăjduit și patetic în înfățișarea-i
și totuși,
la prima vedere chiar, e cu totul uman,
cu / clipele lui de / rătăcire, cu
căutarea acelui / quijotèsc / ideal.

ridicat în scări pe / Rosinanta,
e un cavaler al unei alte epoci? e doar
visu-i visând despre / umanitate
ca dup-un îndepărtat, quijotèsc / ideal?



Sancho

cel ce acceptă fără să știe, cel ce
iubește; deși
mintea spune ceea ce știe,
inima spune
ce va trăi.