Osana



El face minuni, dă la om de mâncare,

E bolilor vraci, și păcatelor – cariu,

Ne duce spre Iad pe o strâmtă cărare,

Osana Lui! Mântuitorul Salariu!



Ridică ologi, și dă brațe la ciungi,

Și peștii din larg ni-i aduce-n acvariu,

El milă împarte din carduri și pungi,

Osana Lui! Mântuitorul Salariu!



Fără El, nu au morții morminte, și zac

Și put pe o lume de sfinte odoare,

El buche împarte la cei care tac,

Învață, ajută, vopsește cu lac –

Osana Lui! Mântuitorul Salariu!



El țâța o pune în gura de prunc,

Și lapte îi dă să miroasă și sugă,

E cel din Tărie, și cel din adânc,

E faptă, voință, măsură, și rugă,

E filocalie și e limonariu –

Osana Lui! Mântuitorul Salariu!



Din el mai pricepe și prostul, ceva,

Săracul cu duhul, mai are ce bea,

Mai are și mama, pe masă, mâncare,

Și tata, și pită, și pat, și-umblătoare,

Minune-i, și-un lucru de taină și rariu –

Osana Lui! Mântuitorul Salariu!



Iar cel ce-l hulește, și spune că nu-I,

Să nu aiba parte de El, niciodată –

De muncă, măsură, răbdare, și plată –

Să nu se hrănească din milele Lui,

De pensie, când slab e, și nu are cui

Să ceara paharul cu apă,

Ci fie smochin fără rod, sub solariu –

Osana Lui! Mântuitorul Salariu!



O, Doamne ! Pe-o lume de bani, ce preț ai?

Cât tain de făină, și cât de mălai?

Și cum aș putea de-al Tău chin, să mă spariu,

Când mi-e Dumnezeu: Mântuitorul Salariu!



La doctor, câți sfanți faci Tu, Doamne, pe masă?

Cu ce îmi acopăr familie, și casă?

La cuiul din burtă, cu ce fac un bine?

Cu ce mi-l astâmpăr? Cu bani, sau cu Tine?



De-aceea, sunt Iuda, de-aceea, Îți spun,

Trăim pe o lume în care nebun

E cel ce Te are, Desculțe de Sus,

Nu trai la chenzină, ci Rege: Iisus!



Cu moartea, atât, mai plătesc ce mi-ai dat,

La dragul Tău Iuda, atâta păcat!

Cu moartea, atât, sincer Îți voi cânta:

Osana! Mințită, hulită, uitată, belea,

Dar Dragostea mea!