cred că din apă ies stelele.
pe furiș una câte una desigur cea mai mare stă la pândă
să anunțe când oamenii nu sunt acasă.
atunci se furișează stelele spre cer.
Eu cel puțin așa cred

Noaptea trecută ieșisem la poartă. Casa drumului meu are poartă. Stăteam așa nu știu cum să vă spun cam cum stă uneori lumina să se stingă
Știam ce fac stelele.M-am prefăcut că nu sunt acasă ...știți doar stelele se văd când oamenii nu sunt acasă mereu vă spun și nu vreți să mă credeți

Și am pândit așa timp îndelungat...am văzut o lumină venea și pleca...mi-am zis Mă asta ce să fie oare...că stea nu pare să fie
Apoi spre dimineață iar am avut o vedenie și am privit din nou să văd pe unde se furișează stelele

în zadar și am plecat să culc moartea mea
în somnul ei cineva a strigat Mi-e sete!
M-am ridicat și am gonit spre umbra câmpului acolo era apă mare rece și limpede am zis apei zic hai apă și tu cu mine că i se făcu sete morții toate și apa vă spun pe cuvânt a venit

acum știu de unde răsar stelele
ca să le afli trebuie să ieși din casă
la drum zic la drum fraților