Cineva călca alene pe pantofii mei
Cu toată greutatea pe care-o avea
Era o matahală se poate spune
Ci dacă e cazul se poate demonstra.

Și chiar începusem să urlu de durere
Și câinii-au lătrat auzindu-mă pe mine
Iar eu mi-am suflecat cu grijă mânecile
Asemeni unei bune gospodine.

S-au auzit atunci mai multe icnete
Și câinii-au schițat un lătrat
Apoi s-a auzit o bufnitură
Și nimeni pe nervi nu m-a mai călcat.