doar imi inchin degetele in ceata si astept
sa imi aduc aminte ultima casa in care,
inainte cu o noapte-albastra
veneam sa imi rescriu jurnalul,
sa ii mai spun despre o toamna
in care ne treceam privirea dincolo de noi,noroi.
stiam ca n-avem pasi decat in noi
si ne-am pierdut mergand nicicand pe nicaieri,
doar gura ta cu gust de nuci si arbori goi