dintr-o dată
mi s-au dezlipit un chip după altul
de pe umerii obrajilor
de parcă cineva ar fi încercat
să-mi potrivească înfățișarea
decent
la straiele noi ale zilei

mi-am dezbumbat aripile în grabă
ghemotocindu-le în perdelele nopții
mi-am strecurat prin pereți
umerii bonți
palmele le-am lovit de zidul curbat
am rupt cu tălpile goale un prag
în apa somnului
caldă

sunând din corn m-a traversat singură
o trăsură regală prin tâmple
lichefiindu-mi privirea rămasă în umbră
agățată de-un vis

apoi mi s-a lipit de trup lumina
strivindu-mi irisul
aspirându-mă ca într-o sferă transparentă
cu marginile căzute înăuntru
și sufletul furat