A căzut tăcerea stelelor peste orașul meu,
Și noaptea-mi pare atât de lungă fără tine,
Aș vrea să zbor ca șoimul ager printre nori,
Să te găsesc flămândă de vise noi, ca luna plină.

Ce caut eu la tine fericire ?
Tu hamul cel mai greu de strâns în mâini,
Mierea vieții,sarea în bucate și înțelepciunea,
De-a nu-mi lăsa aripa prinsă între micimi.

Și încă cred în nemurirea ta,
Ca și-n capriciul tău misterios,
În armonii extreme mi-e greu să mai trăiesc,
Râzi,că încă nu te stăpânesc ?

Cum viața în astral nu-i cât o zi de primăvară,
Și ieri e mâine, cât clipesc din ochi,
De ce pe creanga vieții să nu fim flori și fructe ?
Ca-n pomul raiului cu îngeri omenești.

15 – 09 – 2006