mă mai visez ades călătorind pe mare
dar mă trezesc că vor să-nchidă
la... centrul de răcoritoare
și e târziu
și întuneric
nu știu când
toți oamenii de mine se ascund

și luna parcă e un marinar
cu mersul legănat și umerii rotunzi
îmi par deodată munții toți mai scunzi
de cât erau când îi băteam cu pasul

țin brațele la piept de parc-aș duce fân
să dorm cu mânzul aburit de vite
și-n suflet cerul îmi pocnește stele
sau mor castanele strivite sub copite

iau brumă-n palmă îmi alin de sete
dau noapte bună tare crengilor
și urmărit de umbră ca de câine
aștept să urle foamea fiarelor