dospește sub pietrele orizontului
pâinea cuvintelor
eu le cerșesc mereu la aceeași poartă
mâna mea întinsă
pune o lacrimă deoparte

în containerele nopții aur
cuvintele de leac
de împletit blândețea sânilor dimineața
nimeni nu opreste drumul înnoptării
să urce spre noi

o tristețe
poartă semnul crucii